Concentratele de canabis

Concentratele reprezintă sectorul cu cea mai mare creștere din industria canabisului. Deși florile de canabis sunt principala modalitate de a consuma canabis, utilizarea concentratelor crește într-un ritm foarte rapid.

Concentratele reprezintă o formă a canabisului, în care elementele active sunt ambalate într-o mod mai concentrat decât ar fi în floarea de canabis. Kief-ul este cea mai simplă formă de concentrat de canabis. Alte exemple de concentrate includ concentratele de hash, BHO și concentratele extrase cu ajutorul CO2. Din punct de vedere tehnic, tincturile și comestibilele intră în categoria concentratelor, dar în acest articol îmi voi îndrepta atenția spre concentratele ce pot fi fumate sau vapate.

Se prea poate ca în acest moment să ai mai multe întrebări decât răspunsuri. Ce tipuri diferite de concentrate există? Concentratele pot fi făcute acasă? Cum pot consuma concentratele? Voi aborda toate aceste întrebări, dar mai întâi, hai să analizăm istoricul concentratelor de canabis.

Istoria concentratelor de canabis

În ciuda reputației lor de ultimă generație, concentratele nu sunt un produs nou pe piață. Originile lor provin din lumea antică, unde puteau fi găsite sub formă de hash. Hash-ul a apărut inițial în China, dar a devenit faimos datorită utilizării sale din India și din Orientul Mijlociu. Și-a făcut apariția chiar și în ”O Mie Și Una De Nopți”.

Hash-ul a apărut în Europa în secolul al XVIII-lea, când scriitori precum Gmelin i-au detaliat proprietățile medicinale. Popularitatea hash-ului a crescut după războaiele napoleoniene, când trupele franceze au experimentat hash-ul în Egipt. Elita intelectuală a Parisului a întemeiat într-un timp scurt “Club des Hashischins”, o comunitate construită în jurul utilizării hașișului. Printre membrii săi s-au numărat Victor Hugo, Charles Baudelaire și Alexandre Dumas.

Între timp, hash-ul a făcut valuri destul de mari în comunitatea medicală. Samuel Hahnemann, fondatorul homeopatiei, a susținut eficacitatea sa în anul 1811, iar până la sfârșitul anilor 1800, hash-ul era folosit ca și tratament pentru o varietate de afecțiuni, precum insomnia, durerea, migrenele și problemele menstruale.

Cu toate acestea, probleme noi apăreau la orizont. Odată cu apariția interdicției drogurilor în secolul XX, hash-ul a devenit în scurt timp o substanță luată în lumina reflectoarelor. La Convenția Unică a ONU din 1961 privind Drogurile Narcotice, hash-ul a fost criminalizat la nivel global.

Hash-ul a devenit clandestin, dar nu a dispărut. Marocul a devenit cel mai mare exportator mondial de hash, furnizând lumea cu cantități mari de hash de slabă calitate. Începând cu anii ’90, Afganistanul și-a recâștigat poziția de lider al exportului de hash și a reintrodus hash-ul de calitate pe piață.

Pe măsură ce hash-ul și-a croit drum prin subteran, s-a născut un nou tip de concentrat. În anii 1970, dezvoltatorii de iarbă au folosit alcool, cărbune activ și miere pentru a produce “uleiul de hash”, un concentrat cu niveluri THC mai mari decât hașișurile tradiționale. Uleiul de hash a devenit popular foarte rapid și a fost folosit chiar și în experimentele MK ULtra ale CIA-ului, ca o posibilă substanță pentru controlul minții.

O mare parte a istoriei concentratelor este “concentrată” în ultimii 20 de ani. În 1999, instrucțiuni privind modalitatea de extracție cu butan au început să circule pe internet. În 2005, Budderking-ul canadian a făcut populară atât tehnica de producere a budder-ului, cât și dabbing-ul, reprezentând o modalitate de a consuma concentratele rapid și eficient. De atunci, uleiurile de hash au devenit mai sofisticate și mai prestigioase și sunt pregătite să devină imaginea industriei globale de canabis.

Tipuri de concentrate

Concentratele sunt împărțite în două categorii principale: extractele și non-extractele. Extractele sunt obținute cu ajutorul unui solvent și sunt adesea denumite ulei de hash. Printre non-extracte se numără hash-ul, rășina de hash și kief-ul. Bubble hash-ul nu este considerat a fi un extract, chiar dacă apa este folosită ca și solvent — în lumea canabisului, apa nu este considerată a fi solvent.

Există două modalități de clasificare a extractelor: în funcție de solvent și în funcție de consistență.
Printre categoriile care includ solvenți se numără BHO, unde butanul este folosit ca și solvent, PHO, unde propanul este folosit ca și solvent, extracții pe bază de CO2 suprapresurizat, care utilizează CO2 ca și solvent și extracte pe bază de alcool, care utilizează alcool-ul.

Extractele pot fi clasificate și în funcție de consistență. Când vorbim de wax ne referim la extracte ceroase și opace; extractele sap sunt lipicioase și transparente; shatter se referă la extractele grele și de o transparență precum sticla; extractele pull ’n’ snap au o consistență asemănătoare caramelului; budder sunt extractele cu o textură opacă și pufoasă.

Consistențe diferite pot fi obținute prin modificarea vitezei și a condițiilor în care extractul se răcește în timpul producției. De exemplu, budder-ul poate fi obținut prin “biciuirea” extractului pe placa de răcire. Contrar opiniei populare, consistența are un efect redus asupra proprietăților psihotrope sau medicinale ale extractului.

Potența concentratelor

Concentratele funcționează prin descompunerea tricomilor delicați ai florii de canabis și prin comprimarea conținutului lor. Ca atare, sunt bogate în canabinoizi și terpene, componente care îi dau canabisului efectele binecunoscute.

Există două motive principale pentru popularitatea concentratelor de canabis: în primul rând, concentrația de THC care este mult mai ridicată decât în tulpinile de canabis, ceea ce le oferă efecte psihotropice mult mai puternice. În al doilea rând, concentratele au efecte medicinale sporite datorită conținutului bogat de canabinoide și terpene.

Cel mai mare avantaj și, în același timp, cel mai mare dezavantaj îl reprezintă potența concentratului. Utilizatorii începători s-ar putea să fie copleșiți de primul lor dab, prinși în ghearele paranoiei și ale unei senzații neplăcute. Drept urmare, persoanele care nu au mai încercat concentrate ar trebui să înceapă cu doze mici și să fie prudenți.

Concentrate cumpărate vs concentrate produse acasă

Ca și în cazul cookie-urilor, cea mai importantă întrebare pe care un utilizator de concentrate ar trebui să și-o pună este dacă să cumpere concentrate din magazin sau să le producă acasă. Un utilizator obișnuit are trei opțiuni: să cumpere concentrate comerciale, să cumpere concentrate produse în casă sau să le facă singur. Pentru a soluționa această dilemă, trebuie să pătrund puțin mai adânc în diferitele tipuri de concentrate și a modului în care acestea sunt obținute.

Când vine vorba de concentrate obținute fără solvenți, mulți utilizatori vor alege să le facă ei singuri acasă. La urma urmei, oricine folosește un dispozitiv de captare a kief-ului este, din punct de vedere tehnic, un producător de concentrate. Kief-ul adunat poate fi adăugat în joint-uri, presărat în cafea, sau folosit pentru a face moon rocks.

De asemenea, există mai multe modalități de a face hash acasă. Unii utilizatori optează pentru simplitatea hash-ului ”făcut în pantofi”, unde kief-ul este ambalat într-o pungă etanșă și amplasat în câlcâiul unui pantof. Deoarece este călcat de-a lungul zilei, acesta se încălzește și se comprimă, obținând astfel hash-ul. O altă opțiune o reprezintă rășina de hash — florile de canabis sunt împăturite într-o hârtie cerată, iar mai apoi comprimate cu o placă de întins părul, eliberând astfel o rășină cu proprietăți similare BHO-ului. Există mai multe modalități prin care se poate produce hash-ul, spre exemplu, cu ajutorul blenderelor, compresoarelor sau agitate împreună cu bucăți de gheață. Fiecare metodă de producere a hash-ului are proprietăți diferite, dar toate metodele sunt considerate sigure, datorită lipsei de solvenți.

Extractele sunt puțin mai complicate. Două dintre cele mai populare — BHO și PHO — prezintă un anumit risc. Extracția cu butan implică materiale explozive, iar unii producători și-au dat foc la propria bucătărie în timpul procesului. Un alt risc atunci când produci BHO sau PHO îl reprezintă prezența contaminanților în produsul final.

Dacă ești începător în ceea ce privește metodele de extracție în propria casă, îți recomand să nu începi cu BHO sau PHO. În schimb, poți încerca o extracție pe bază de alcool, care prezintă un risc scăzut și este o modalitate excelentă pentru a-ți da seama cum funcționează întregul proces.

Majoritatea extractelor cumpărate din magazin sunt produse folosind metoda de extracție cu CO₂ suprapresurizat. Această metodă permite producătorilor să extragă o gamă largă de canabinoizi și terpeni intacți, fără riscul de a conține contaminanți. Metoda de extracție cu CO₂ suprapresurizat este principala metodă folosită de producători comerciali în momentul de față. Cu toate acestea, echipamentul necesar pentru acest proces este extrem de costisitor, deci este puțin probabil să îl întâlnești în laboratorul construit în casa cuiva.

Ce tulpini sunt folosite în producția de concentrate?

Una dintre cele mai importante alegeri în procesul de obținere a concentratelor îl reprezintă alegerea tulpinei. Așa cum nu poți scoate sânge dintr-o piatră, nu poți extrage nici THC dintr-o tulpină care nu conține THC.

Există câteva aspecte de bază care trebuie luate în considerare la alegerea unei tulpini. Primul ar fi în ce categorie se încadrează tulpina, indica sau sativa — tulpinile indica tind să fie mai relaxante, cu efecte puternice asupra corpului care pot induce atât foamea, cât și somnolența. Tulpinile sativa tind să fie mai energizante, producând un “high cerebral”, stimulând creativitatea, și uneori anxiogen. De asemenea, este important să acorzi atenție nivelului de THC al tulpinii — cel care determină puterea efectelor psihoactive — și nivelului de CBD, deoarece CBD-ul este legat de multe efecte medicinale ale canabisului.

Terpenele și concentratele

Un alt factor pe care trebuie să îl ai în vedere atunci când alegi tulpina îl reprezintă profilul terpenelor. Terpenele sunt cele care dau aroma tulpinilor de canabis. De asemenea, acestea modifică efectele psihoactive ale canabisului și sunt responsabile pentru multe dintre efectele medicinale ale plantei.

O terpenă remarcabilă este limonenul. Acesta are proprietăți antidepresive, deci atunci când vrei să alegi o tulpină care să lupte împotriva acestei afecțiuni, este o idee bună să vezi dacă tulpina conține această terpenă.

Când consumi terpenele conținute în concentrate, este important să fii atent la temperatură. Terpenele au tendința de a fi mai sensibile la căldură decât THC-ul și CBD-ul și pot fi ușor distruse din cauza temperaturilor ridicate. Dacă ești un consumator care vrea să conserve profilul terpenelor, atunci păstrează-le la temperaturi scăzute.

Cum se consumă concentratele?

Concentratele pot fi consumate în mai multe moduri. Acestea pot fi coapte în produse comestibile, folosind metode similare cu cele folosite în cazul florilor de canabis. Ele pot fi adăugate, de asemenea, în joint-urile de canabis sau în pipe. Dar cea mai obișnuită modalitate de a consuma concentrate este prin vapare sau dabbing.

Vaporizatoarele sunt o modalitate deosebit de populară de a consuma concentrate. Sunt principala metodă prin care se consumă concentratele cumpărate din magazin, deși pot fi folosite pentru orice tip de ulei de hash sau pur și simplu pentru hash. Vaporizatoarele sunt discrete, ușor de folosit și îți oferă un high mai blând și mai ușor de controlat.

La celălalt capăt al spectrului, dabbing-ul reprezintă metoda prin care se pot consuma concentratele, care implică vaporizarea substanței cu ajutorul unui bong mai diferit, ce poartă denumirea de “dab rig”. Așa cum am menționat mai devreme, această metodă este considerată a fi destul de puternică și ai nevoie de ceva timp pentru a te putea obișnui cu ea.

Beneficiile concentratelor

Concentratele au mai multe beneficii. În primul rând, acestea sunt mult mai puternice decât floarea de canabis, oferind high-uri și efecte medicinale mai puternice sau, dacă preferi, aceleași efecte, dar pentru o cantitate mai mică de produs. Deoarece ingredientele active nu sunt acoperite în atât de mult material vegetal, concentratele tind să aibă un efect mai blând asupra plămânilor. În plus, concentratele tind să fie mai longevive decât mugurele obișnuit, deși depozitarea adecvată a acestora este foarte importantă.

Dezavantajele concentratelor

Cel mai mare dezavantaj al concentratelor este identic cu cel mai mare avantaj al acestora: potența. Concentratele sunt medicamente puternice și, ca atare, pot fi copleșitoare pentru cei nepregătiți. Dacă ești novice în ceea ce privește concentratele și, mai ales, dacă nu ai mai încercat dabbing până acum, asigură-te că dozele sunt mici.